Ca voi toţi am auzit acele poveşti despre lumea ce ne înconjoară, lume ce devine brusc mai buna, mai cooperantă, în momentul în care strecuram ceva în buzunar; cum doctorul începe să te asculte cu mai mare băgare de seamă când îi povesteşti ce simptome ai, cum poliţistul este foarte înţelegător când treci pe roşu sau cum funcţionarul începe să vorbească pe un ton civilizat şi chiar încearcă să facă ceea pentru ce a fost angajat. Ştiu că toate acestea nu sunt doar poveşti, dar de fiecare dată când mă găsesc într-o astfel de situaţie nu reuşesc să-i pasez acea bancnotă, şi asta nu pentru că ţin de banii ăia, ci pentru că mi-e ruşine pentru el, mă gândesc că dacă aş fi în locul acelui poliţist m-aş simţi jignit de o asemenea chestie, dar ce ştiu eu? Nu am făcut 6 ani de facultate după care să văd cum se trăieşte cu un salariu de rezident şi nici nu am lucrat la vreo administraţie financiară pe un salariu de 700 RON.
Viaţa în România te pune la încercare, te împinge să faci lucruri negândite, compromisuri pe care nu ai fi vrut să le faci. Când cina ta constă în doi covrigi, îţi cam vine să-ţi bagi picioarele în ele de principii.
In concluzie, vrei sa ai succes da şpaga , dar cum spuneam eu ma simt rusinata cand practic aceasta "metoda " a succesului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu